Get Adobe Flash player
Home Resurse Cititi online de carte 8. Comparând cele două împărăţii

8. Comparând cele două împărăţii

Înainte să trecem mai departe cred că ne-ar ajuta să rezumăm caracteristicile celor două împărăţii care există astăzi în această lume. Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu şi împărăţia lui Satan pe care le-a prezentat-o lui Adam şi Evei în grădina Eden. Dacă ne gândim puţin ce anume defineşte o împărăţie, trebuie să ţinem cont de trei elemente:

  1. GUVERNARE. Un sistem prin care împărăţia este condusă. De exemplu, democraţie sau dictatură.
  2. MONEDĂ. Un sistem de valori prin care cetăţenii împărăţiei pot face schimb de bunuri.
  3. CETĂŢENIE. Un mod de a determina cum poate deveni cineva membru al acelei împărăţii.

Putem să facem o paralelă în felul următor:

 

Împărăţia lui Dumnezeu

Împărăţia lu Satan/lumească

Guvernare

Familie

Cel mai puternic

Monedă

Relaţii bazate pe iubire

Bunuri

Cetăţenie

Copii ai lui Dumnezeu

Realizări de succes, considerate astfel de tine însuţi şi de ceilalţi.

Guvernarea lui Dumnezeu este bazată pe sistemul familial. Cel ce se află la conducere este Tatăl. Relaţia dintre conducător şi cetăţeni este apropiată şi intimă. Pe de altă parte, împărăţia lui Satan are la bază puterea. Cine este cel mai puternic, acela conduce. Chiar şi în democraţie, cei care sunt cei mai puternici în campania electorală şi conving publicul în modul cel mai puternic vor avea acces la putere.

În împărăţia lui Dumnezeu schimburile se realizează pe baza relaţiilor. Dragostea este moneda cerului. Fiecare cetăţean este în siguranţă deplină în dragostea Tatălui său şi nu trebuie să îşi dovedească valoarea. Se poate bucura de prezenţa altuia într-un mod inocent, fără niciun fel de programare secretă. A învăţa să Îl cunoască pe Dumnezeu este cea mai înaltă bucurie şi ambiţie[1] şi deoarece priceperea şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt fără limită, această ocupaţie minunată nu se va sfârşi niciodată. Întotdeauna va fi ceva de învăţat despre El. Cetăţenii învaţă despre El în mod direct sau prin lucrurile pe care le-a făcut. De aceea, a studia natura şi universul este de asemenea o parte plină de bucurie a acestei împărăţii. De vreme ce se recunoaşte că totul provine de la El, toată creaţia se închină lui Dumnezeu cu recunoştinţă voioasă.[2]

În opoziţie cu toate acestea, în împărăţia lui Satan schimburile se realizează pe baza bunurilor. Valoarea provine din ceea ce îndeplinim, aşadar acumularea de bunuri este vitală. Aceste bunuri pot fi materiale, mentale sau relaţionale. Cu cât ai casa mai mare, cu cât ai mai multe jucării, cu atât valoarea creşte. Cu cât este mai înalt nivelul de educaţie, cu cât este mai mare poziţia pe care o ai la serviciu, cu atât este mai grandioasă şi valoarea pe care o ai. Oamenii cu care te asociezi sunt foarte importanţi, pentru că o persoană poate fi de mare valoare în treburile tale. În împărăţia lui Satan se crede că oamenii au puterea în ei înşişi, astfel având stăpânirea peste alţi oameni te face chiar mai puternic. Relaţiile cu oamenii devin unelte prin care poţi câştiga mai mult. De aici derivă faptul că a controla alţi oameni este foarte important. Iar acest lucru se poate face în mai multe feluri. A fi de treabă şi drăguţ este de la sine înţeles. Aceste trăsături sunt mereu folosite de agenţii publicitari. Realizarea de fapte măreţe îi poate determina pe alţii să te urmeze, iar dacă aceasta nu dă rezultate, poţi folosi forţa, şantajul şi intimidarea ca să îi controlezi şi ca să îţi asiguri supunerea lor. Iată de ce atât de multe relaţii sunt astăzi pline de durere şi suferinţă, pentru că de multe ori oamenii s-au unit cu alţii numai ca să îşi crească valoarea personală.

Altă opoziţie pe care am remarcat-o este la nivelul modului în care se obţine cetăţenia. În împărăţia lui Dumnezeu eşti considerat cetăţean pentru că eşti un copil al lui Dumnezeu. Indiferent de împrejurările sau greutăţile vieţii, acest fapt nu se schimbă niciodată. Cetăţenia este asigurată prin relaţia cu Dumnezeu ca Tată. În împărăţia lui Satan, eşti considerat cetăţean prin ceea ce faci sau nu faci. Atât realizările, cât şi nerealizările îţi dau statutul de cetăţean, atâta vreme cât eşti concentrat pe acţiuni. În această împărăţie te trezeşti dimineaţa şi te gândeşti ce trebuie să faci în acea zi ca să te simţi bine cu tine însuţi. Dacă oamenii te împiedică, devii frustrat sau furios. Dacă ajungi la sfârşitul zilei şi îţi dai seama că nu ai realizat prea mult, te simţi gol şi fie devii depresiv, fie devii mai hotărât. Viaţa este un ciclu care se învârte între mândrie şi nevrednicie. Când îndeplineşti fapte măreţe, eşti mândru, când eşuezi, eşti depresiv. Viaţa între succes şi eşec este fie una hotărâtă, care te determină să reuşeşti, fie invers, este caracterizată de teama de a nu pierde ce ai realizat. Această situaţie nu se termină niciodată. Sfârşitul ei vine odată cu moartea sau cu schimbarea împărăţiei.

Ciclul emoţional în împărăţia lui Satan

 

ro-image1

 

Acest ciclu este rezultatul credinţei că avem putere în noi înşine. În acest caz nu suntem dependenţi de nimeni şi nu obţinem valoare de la nimeni. Trebuie să cultivăm şi să producem valoarea. Fiecare succes ne validează încercările şi fiecare eşec ne aduce mai aproape de nimicnicie.

Îmi aduc aminte de conflictul din inima mea când am început să predic pentru prima dată. M-am simţit atât de binecuvântat când am arătat oamenilor adevărurile din Biblie, dar când stăteam la uşă să îi salut când ieşeau, mi-aş fi dorit să îmi spună că a fost bine, să îmi valideze prezentarea. Cu cât predicam mai bine, cu atât mai multă aprobare mi-aş fi dorit. Ştiu că este greşit să gândeşti astfel, aşa că pentru o vreme, când oamenii îmi spuneau că am predicat bine, le răspundeam „Mulţumiţi lui Dumnezeu, nu mie”, dar uneori suna bizar, iar oamenii simţeau că îi îndepărtam. Când recunoaştem că toate lucrurile provin de la Dumnezeu şi suntem preţioşi pentru El indiferent de ceea ce facem, suntem liberi să avem succes sau eşec fără grija că ne-am simţi fără valoare, fără grija de a fi validaţi de ceilalţi.

Ciclul emoţional în împărăţia lui Dumnezeu

 

ro-image2

Este important să ne amintim că în timp ce membrii împărăţiei lui Dumnezeu nu îşi obţin valoarea prin realizările personale, au totuşi realizări. De fapt, au capacitatea de a realiza mult mai mult, pentru că dacă eşuează, nu trebuie să înfrunte teama nevredniciei. Ei sunt în continuare iubiţi, sunt în continuare copii ai lui Dumnezeu, indiferent dacă au înregistrat succes sau eşec. Împărăţia lui Dumnezeu oferă cel mai bun mijloc de a-ţi pune în aplicare întregul tău potenţial fără să îţi distrugi relaţiile sau valoarea.

Am descris pe scurt natura acestor două împărăţii. În restul cărţii vom urmări cum s-au dezvoltat aceste împărăţii de-a lungul istoriei oamenilor şi luptele ce le înfruntăm uneori pentru că trăim între ele. Ambele împărăţii oferă libertate, ambele promit mult, dar care dintre ele vă va da simţământul adânc al importanţei de nezdruncinat?



[1] Filipeni 3:9, 10

[2] Apocalipsa 14:6, 7; 4:1-9

Comments (0)Add Comment

Write comment

security code
Write the displayed characters


busy